ABSTRACT: Ruşinea şi auto-critica sunt probleme transdiagnostice. Oamenii care experienţiază aceste probleme, se confruntă cu ele, pentru a se simţii uşuraţi şi în siguranţă. Cercetările sugerează că un sistem specializat de reglare afectivă stă la baza sentimentelor de reasigurare, siguranţă şi bunăstare. Se consideră că au evoluat odată cu sistemele de ataşament, în particular, cu abilitatea de a înregistra şi răspunde cu calm şi stare de bine pentru îngrijirea primită. În terapia centrată pe compasiune se susţine că acest sistem de reglare afectivă, emoţională este slab accesibil oamenilor, care prezintă un nivel ridicat de ruşine/jenă şi auto-critică, la care „pericolul”, sistemul de reglare a afectelor domina orientarea spre lumi interioare şi exterioare.Terapia centrată pe compasiune este o abordare integrativă şi multimodală, care îşi are rădăcinile în psihologia evolutivă, socială, a dezvoltării şi Budistă precum şi în neuroştiinţe. Una din principalele sale preocupări este să folosească antrenamentul minţii compasionale pentru a dezvolta şi gestiona experienţe de genul: căldura interioară, siguranţa şi liniştirea prin compasiune şi auto-compasiune.

Cuvinte cheie: compasiune, terapia centrată pe compasiune, terapie integrativă