IRPI - FORMAREA PROFESIONALĂ ÎN PSIHOTERAPIE INTEGRATIVĂ
Presupune parcurgerea în cadrul Institutului Roman de Psihoterapie Integrativa a programului de devenire şi învăţare profesională.Programul nostru de formare promovează o atitudine deschisă, flexibilă, conform abordării.
Aspectele organizaţionale IRPI în care are loc instruirea oferă un cadru propice de a reflecta asupra principiilor integrative

1. Dezvoltare personala si formare  de  bază
Durata: 2,5 ani
Dezvoltare personala individuala: 16 ore
Dezvoltare personala de grup: 120 ore
Formare de baza: 520 ore
Din tematica programei:
Anul I formare:
Introducere in psihoterapie integrativa
Dezvoltare personala individuala si de grup
Teorii ale dezvoltarii umane
Formarea identitatii personale si profesionale
Anul II formare:
Dezvoltare personala
Specificul psihoterapiei integrative indiviuduale
Specificul psihoterapiei integrative de grup
Specificul psihoterapiei integrative de cuplu si familie
Tehnici si metode in abordarea dimensiunilor fiintei umane: contextual de viata, cognitive, comportamental, emotional, somatic, spiritual, relational sine-sine, sine-ceilalti, sine-lume.
Teorii ale sanatatii mintale, starea de bine din perspectiva psihoterapiei integrative
Integrarea in psihoterapie si strategii de interventie in psihoterapie  integrative (planuri de interventie in problem de viata, dezvoltare personala, crize de indentitate, tulburari psihice, etc.).
Dezvoltarea personală individuală se desfăşoară începand cu momentul înscrierii la formare.

Definire si caracteristici ale psihoterapiei integrative:
Finalizarea formarii si inceperea practicii profesionale
Absolvirea formarii de baza este atestata prin certificat IRPI
In baza certificatului de absolvire a formarii profesionale se obtine dreptul de libera practica de la Colegiul Psihologilor din Romania www.copsi.ro si certificat de la Federatia Romana de Psihoterapie www.psihoterapie.ro incepeti sa practicati sub supervizare. Certificatele sunt recunoscute national si international.

Modulele dedicate cunoştinţelor de bază au menirea dezvoltării capacităţii de aplicare a psihoterapiei integrative în mod coerent ce include multiple teorii ale psihoterapiei.Înţelegerea bazei intelectuale a modalităţilor de tratament individuală reprezintă o cerinţă prealabilă pentru eforturile documentate de a integra aceste modalităţi. Dincolo de acest lucru, există o bază teoretică substanţială care ţine strict de integrare.Aceasta începe cu teoria comparativă, care se adresează asemănărilor şi diferenţelor dintre fundamentele intelectuale şi filozofice ale teoriilor alternative. Principiile integrării, scopurile ei şi factorii care ar putea conduce la creşterea eficacităţii sunt indici care pledează pentru o terapie integrativa. Abordarea integrativă ia în seamă datele empirice existente cu privire la eficacitatea modelelor de tratament unimodal şi integrat.Înţelegerea modului în care modelele conceptuale pe care le utilizează psihoterapeuţii modelează procesarea datelor clinice şi, deci, comportamentul terapeutic al acestora îi poate ajuta să anticipeze multe dintre provocările care apar în cazul tratamentelor integrate.
Cunoaşterea specifică a acestor metode poate ghida psihoterapeuţii astfel încât să ofere sistematic tratamente integrate, evitând combinaţiile de intervenţii neplanificate cu care se riscă inconsecvenţa şi care cresc posibilitatea unei interacţiuni negative.
Dezvoltăm competenţe de utilizare a tehnicilor şi aptitudinilor clinice. Împreună cu cunoştinţele legate de multiplele teorii ale psihoterapiei, psihoterapeuţii integrativi au nevoie de o bază de aptitudini multimodale.Aceste aptitudini psihoterapeutice absolut necesare, cum ar fi capacitatea de a stabili şi de a menţine o alianţă terapeutică pozitivă, sunt esenţiale.
Planul de tratament personalizat, posibilitatea încorporării mai multor modalităţi, toate acestea pot fi prezentate elaborat prin capacitatea de a formula dificultăţile pacientului în mai multe linii teoretice.Aptitudinile esenţiale includ capacitatea de luare integrativă a deciziilor în contextul unei ambiguităţi crescute si de a utiliza tehnici clar articulate, care pot fi adoptate şi aplicate direct în situaţiile clinice adecvate.
Atribuţii şi provocări legate de dezvoltare. Profesia de psihoterapeut presupune, prin natura ei, dezvoltare pe termen lung sş provocări de dezvoltare.
Demersul de formare are ca obiectiv dezvoltarea unei identităti profesionale în acord cu identitatea personală ceea ce devine mai provocator decât a urma un model definit de la început.
Sunt modele diferite: „a urma un drum format” sau „a forma un drum de urmat”. Psihoterapia integrativă promovează dezvoltarea unei identitiăti profesionale în spiritul unicitătii cu utilizarea resurselor proprii.
Ne propunem dezvoltarea capacităţii de gestionare eficientă a noului, necunoscutului, a putea fi permanent creator.
Provocările legate de dezvoltare, impuse de integrare, se extind până dincolo de instruire. Perspectiva integrativă oferă atitudini, cunoştinţe şi abilităţi care prezintă o bază raţională pe care terapeuţii bine instruiţi, experimentaţi pot aborda noi metode de tratament pe care le-ar putea încorpora în practica lor. Perspectiva integrativă pune accent pe utilizarea deschisă a celor mai eficace modalităţi disponibile şi încurajează pe psihoterapeuţi să fie în permanenţă la curent cu noile tendinţe.
Propunem diferite tipuri de învăţare şi dezvoltare profesională pentru a obţine capacităţile necesare pentru a practica psihoterapia integrativă.Aceste capacităţi includ calităţi legate de atitudine, cunoştinţe teoretice, metateoretice şi empirice, abilităţi psihoterapeutice relaţionale şi tehnice, abilităţi de rezolvare a problemelor, aspecte de identitate profesională şi dezvoltare a rolului.Utiliazam modalitati adecvate de îndrumare a studenţilor în scopul îndeplinirii acestor variate obiective educaţionale şi de dezvoltare profesională.
Exemplificăm formate educaţionale şi procese pedagogice concepute în scop catalizator:
-se stabileşte cadrul de lucru corespunzător pentru lecturi didactice, discuţii interactive, seminarii, cursuri în grupuri mari si mici, şedinţe de intervizare, analize de grup, interviuri în direct sau înregistrate cu clienţii, studii de caz, jocuri de rol şi teme de lectură.

2. SUPERVIZARE PROFESIONALA (anul III si anul IV)
Program de supervizare:
Contine activitati de supervizare de grup, supervizare individuală, dezvoltare personală ce însumează 280 ore  repartizate în 16 module (de 2 zile) şi şedinţe individuale, in 2 ani calendaristici. Se face dovada a 2 ani de practica profesionala si minim 300 ore activitate de psihoterapeut.
Supervizarea se încheie cu un modul de evaluare finală şi susţinere a unei dizertaţii, după care se obţine Certificatul de psihoterapeut integrativ autonom.
Supervizarea este esenţială pentru procesul de devenire a psihoterapeutului.
Aceasta poate oferi informaţiile directe, bazate pe studiu de caz, necesare pentru transpunerea teoriei în practică, pentru aplicarea principiilor generale la cazuri particulare, pentru dezvoltarea capacităţilor psihoterapeutice relaţionale esenţiale şi pentru finisarea aptitudinilor clinice specifice.
Modelarea şi învăţarea au loc în cadrul locaţiei de supervizare. Atitudinile supervizorilor, împreună cu orientările teoretice pe care le reprezintă aceştia, constituie cadre formative pentru cei supervizaţi.
Aici se studiaza planuri de interventie, procesul psihoterapeutic, relaţia terapeutica şi a variabilelor precum cadru, transfer, contratransfer, apărare psihologică, gestionarea afectului, nivelul de activitate, respectarea tehnicii şi luarea deciziei terapeutice, cu suficientă profunzime şi subtilitate astfel încât să se dezvolte în continuare capacitatea terapeutului de a gestiona în mod profesional aceste faţete solicitante ale terapiei.
Punem accent pe utilitatea unui cadru conceptual coerent pentru desfăşurarea supervizării.